Sâmbătă, 28 mai 2011, a avut loc la Oradea  „Întâlnirea eparhială a copiilor” cu tema „Prin rugăciune şi credinţă spre cinstea altarelor” organizată de către Biroul Pastoral Eparhial pentru Laici din Oradea. Încărcaţi cu bună dispoziţie, emoţii şi dorinţa de a petrece o zi împreună cu Cristos, copiii au sosit în curtea Liceului „Don Orione” unde îi aşteptau voluntarii pentru a le distribui tricourile colorate cu sigla întâlnirii.

Programul întâlnirii a debutat cu celebrarea Sfintei Liturghii în Biserica „Duminica tuturor Sfinţilor” După ce au luat prânzul, copiii au avut parte de mai multe surprise...

pentru poze clik aici..

Hrisov

Din voia Tatălui, prin lucrarea Fiului cu puterea Spiritului Sfânt s-a întemeiat Masa Altarului şi această biserică spre veşnica pomenire a lui Dumnezeu, şi pentru lauda adusă “Tuturor Sfinţilor”săi din ceruri.

Din mila lui Dumnezeu, în Anul Domnului 2003, s-au făcut primii paşi în vederea ridicării acestei sfinte biserici de către Preacucernicul Părinte Gheorghe Vasile POP, fiind ajutat de unii membrii ai Asociaţiei Generale a Românilor Uniţi, Greco-Catolici, filiala Oradea, reprezentat de familia Domnului Nicolae PĂCALĂ, care au găsit bunăvoinţă la autorităţile locale primind în concesiune acest teren.

În Anul Domnului 2006, Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, de Oradea a încredinţat grija pastorală a Parohiei Greco-Catolice Ioşia Nord din Oradea fiilor Congregaţiei „Sfântul Alois Orione”. Cu sprijinul financiar al Congregaţiei şi prin implicarea directă al Preacuviosului Părinte Provincial Pierangelo ONDEI şi al Preacuviosului Părinte econom provincial Alessandro D’ACUNTO, pe acest loc binecuvântat se va începe zidirea bisericii prin strădaniile de veşnică pomenire a Preacuvioşilor Părinţi Ugo BOZZI, Mihai FECHETĂ, Florian GUI şi a seminaristului Sergiu Ştefan URSACHE.

Binecuvântarea lui Dumnezeu a însoţit întreaga lucrare omenească, începând cu proiectul întocmit de către Domnul arhitect Octavian MUTH, continuând cu lucrările executate de către S.C. Iovantin S.R.L., reprezentată prin Domnul Gheorghe IOVAN, sub îndrumările Domnul inginer Aurel GIURCĂ, care a asigurat diriginţia de şantier. Finisajele interioare, instalaţiile electrice, sanitare şi de încălzire, pavajul exterior, cât şi grota dedicată Maicii Domnului s-au realizat prin contribuţia binevoitoare a mai multor voluntari din Italia şi din ţară, printre care: Bruno CHINELATO, Franco MASSINI, Maurizio ROTASPERTI, Giordano BON, Anton FECHETĂ, Iulian BALINT, Daniel BALINT, Francesco COSTA, Ezio Del BIANCO, Leandro e Gianna BOTTARETTO, Simone VENDRAMIN, Luciano MARCHEOL, Gianni DEANA, Walter e Marina GATTESCO, Giorgio BARBIERATO, Mario TASSIN, Giuseppe CHINELATO, Ottavio SGUAZZIN CASTIONS, Sergio PALLICH, Giovanni BORTOLOSSI, Luigi ZORZINI, Arduino DE MARCHI, Lucio MAREGA, Adelmo MATELLOM. Vitraliul Crucii, aflat în faţada bisericii, este opera artistului italian, Domnul Arrigo POZ.

Iconostasul bisericii, sculptat în lemn masiv de tei, este opera artistică a Domnului Nicolae CÂMPEAN din Dej, pe care au fost montate icoanele zugrăvite de Doamna Rodica-Stela CÂRCU PRIBILEAN din Baia Mare. Marea parte a mobilierului liturgic şi a pieselor din lemn masiv au fost lucrate şi finisate cu multă precizie de către Domnul Claudiu MINUZIO din Sibiu. Aparaturile de sonorizare din biserică au fost montate de Domul Radu TIFOR împreună cu Domnul Dan SABĂU de la  S.C. SINTON S.R.L. Spre finalul lucrărilor, mulţumită Providenţei Divine, s-a putut trece la  împrejmuirea proprietăţii bisericii care s-a realizat din bunăvoinţa Domnului Antonio PAPALIA, care a ridicat gardul exterior.

Astăzi, în ziua de 23 mai, Anul Domnului 2010, în „Duminica Coborârii Sfântului Spirit”, prin lucrarea mâinilor Preasfinţiei Sale Mihai FRĂŢILĂ, Episcop Titular de Nove şi Auxiliar al Arhieparhiei Române Unite cu Roma, Greco-Catolice de Blaj, în prezenţa Preasfinţiei Sale Virgil BERCEA, Episcopul Român Unit cu Roma, Greco-Catolic, de Oradea, s-a consacrat biserica, spre veşnica mărire a lui Dumnezeu, purtând hramul „Duminica Tuturor Sfinţilor”. În sfânta Masă a Altarului au fost aşezate moaştele celui între sfinţi Părintelui nostru „Sfântul Alois Orione”, fondatorului Congregaţiei care-i poartă numele.

Acest eveniment unic şi plin de har a avut loc în timpul celui de-al V-lea an al pontificatului Sanctităţii Sale Papa BENEDICT al XVI-lea, când la Blaj, în Scaunul Arhiepiscopal Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice, şedea Preafericirea Sa Lucian MUREŞAN, iar Eparhia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, de Oradea era păstorită de Preasfinţia Sa Dr. Virgil BERCEA, Congregaţia „Sfântul Alois Orione” fiind condusă de Superiorul General, Preacuviosul Părinte Flavio PELOSO, iar grija Provinciei orionine „Sfinţii Marcian şi Benedict” îi era încredinţată Preacuviosului Părinte Pierangelo ONDEI. La această vreme Protopopul Român Unit, Greco-Catolic, de Oradea era Preacucernicul Părinte Gavril BUBOI, iar grija pastorală a comunităţii acesteia din cartierul Ioşia Nord îi era încredinţată Preacuviosului Părinte Mihai FECHETĂ.

Aducând cinste lui Dumnezeu, cel necontenit lăudat în cer de Toţi Sfinţii şi preamărit de noi aici pe pământ, îl rugăm să reverse binecuvântările sale peste toţi cei care au fost ctitorii bisericii acesteia, cu gândul, cu rugăciunea dar şi cu fapta, ostenind spre împlinirea lucrării acesteia.

„Binecuvintează Doamne moştenirea Ta, pe cei ce iubesc podoaba casei Tale şi pe aceia care cu credinţă, cu bună cucernicie şi cu frică de Tine vor intra şi se vor ruga într-însa. Amin!„

† Mihai FRĂŢILĂ

Episcop Titular de Nove şi Auxiliar al Arhieparhiei Greco-Catolice de Blaj,

† Virgil BERCEA

Episcop Român Unit, Greco-Catolic, de Oradea,

Pierangelo ONDEI

Superiorul Provinciei orionine „Sfinţii Marcian şi Benedict”,

Florian GUI

Protosincel al Eparhiei Române Unite cu Roma de Oradea Mare a Românilor,

Gavril BUBOI

Protopop Român Unit cu Roma, Greco-Catolic, de Oradea,

Mihai FECHETĂ

Paroh al Parohiei Române Unite cu Roma,Greco-Catolice Ioşia Nord, Oradea,

Vitraliul

Însuşi simbolul Crucii ne îndreaptă cu gândul spre jertfa Domnului nostru Isus Hristos şi, aşezat pe faţada unei biserici, devine un semn important pentru fiecare Creştin. Mi-am dorit să-i adaug câteva elemente figurative, integrate în compoziţia vitraliului, pentru a putea transmite mai bine tuturor această dramă umană unită cu puterea speranţei, exprimată în partea superioară prin intermediul luminii. Braţele se transformă în elemente care tind să iasă din forma rigidă a Crucii, pentru a putea îmbrăţişa întreaga Comunitate. Acelaşi aspect este vizibil şi în partea inferioară a Crucii, pe care am imaginat-o născându-se din pământ, având rădăcini foarte profunde, care îi pot asigura lemnului posibilitatea de a nu se usuca, pentru ca să înmugurească mereu speranţa pentru fiecare fiinţă umană. Îmi doresc ca şi la Oradea această Cruce colorată să rămână în timp un semn al căii luminoase a vieţii.

    Arrigo Poz – artistul.

Il simbolo stesso della Croce ci porta il pensiero al sacrificio del Nostro Signore Gesu e, posto sulla facciata di una chiesa, diventa un segno importante per ogni Cristiano.

Ad esso ho voluto aggiungere alcuni elementi figurativi, integrati nella composizione, per meglio trasmettere alle persone questo dramma umano unito alla forza della speranza, espressa nella parte superiore mediante la luce.

Le braccia si trasformano in elementi che tendono ad uscire dalla forma rigida della Croce, per abbracciare la Comunita tutta.

 Lo stesso vale per la parte inferiore, che ho immaginato nascere dalla terra con radici molto profonde, le quali possono garantire al legno di non seccare per continuare a germogliare speranza ad ogni esseere umano.

Voglio auspicare che anche a Oradea questa croce colorata rimanga nel tempo come segno della strada luminosa della vita. 

Icoana “Tuturor Sfinţilor”

         Icoana este o evocare sensibilă ale ipostazelor divinităţii, perpetuate în timp prin conlucrarea multitudinii de persoane evlavioase, care prin harul lui Dumnezeu au ajuns la fericirea cea veşnică şi care mijlocind se roagă pentru noi toţi.

          Depăşind într-un anumit fel barierele tradiţionale ale erminiilor bizantine, intenţia ce a stat la baza zugrăvirii Icoanei dedicate Tuturor Sfinţilor a fost motivată de prezenţa unei spiritualităţi determinatede viaţa şi operele de apostolat al patronului spiritual, Sfântul Alois Orione. Această idee a însoţit pe tot parcursul lucrării zugrăvirea Icoanei care să-i reprezinte pe toţi care din veşnicie i-au bineplăcut lui Dumnezeu.

          Încă de la bun început, această Icoană inedită, a urmărit să evidenţieze caracterul eclesial al comuniunii tuturor Sfinţilor din Biserica cea Una, Sfântă, Catolică şi Apostolică. Imaginea universalităţii este reprezentată de bazilica corifeului Apostolilor, ale cărei colonade îi îmbrăţişează pe toţi fii Bisericii aflaţi sub solicitudinea apostolică, ca să ajungă în Împărăţia Cerurilor.

          Privită în detaliu, Icoana Tuturor Sfinţilor aduce un element absolut nou. În afară de reprezentarea clasică a sfinţeniei întruchipate sub forme obişnuite, martiri, mărturisitori, călugări, apostoli, ierarhi, profeţi şi alte grupuri de sfinţi, care sunt zugrăviţi de regulă, aici apar şi chipurile unor persoane încă necanonizate. Nu este o pură coincidenţă, ci a existat o dorinţa vădită de a aşeza împreună toate figurile existente din întregul arc istoric al Bisericii.

          În planul central al icoanei se află Sfânta Familie, model de viaţă creştină, unde atenţia este îndreptată spre pruncul Isus. Imediat în dreapta Maicii Domnului se află Sfântul Alois Orione, care a dedicat mijlocirii Ei întreaga sa viaţă şi operă de slujire din Biserică, conform învăţăturilor mântuitoare lăsate prin cei patru Evanghelişti.

          „Fiul spiritual” se află alături de „Învăţătorul” său, Sfântul Ioan Bosco, care şi-a lăsat amprenta lucrării sale nu doar în inima „fiului său”, ci ulterior întregii Congregaţii. Roadele nu au întârziat să apară, fii proeminenţi care, plătind cu preţul vieţii lor, au dat mărturie despre credinţa primită. Printre aceştia se găsesc cei doi „ucenici”, Fericitul Francisc Jevietski, mort în lagărul de la Dachau, respectiv Servul lui Dumnezeu, fratele Ave Maria, călugăr eremit orb. Copiii aflaţi în mâinile protectoare şi educative ale părintelui Alois sunt semne ale principalelor carisme ale Congregaţiei. Slujirea lui Hristos a manifestat-o slujindu-i inclusiv pe “cei mai săraci dintre cei săraci”, aşa cum mărturisea prin faptele ei, cea vrednică de laudă Fericita Tereza de Calcutta, aflată alături de cei aleşi.

           În partea opusă Familiei Sfinte, la stânga Sfântului Iosif, sunt zugrăviţi doctorii, învăţători şi ierarhi ai Bisericii Universale, Sfinţii Vasile, Grigorie şi Ioan. Alături de aceştia se află familia franciscană, prezidată de Sfântul Francisc de Assisi, din a cărei învăţături Sfântul Alois Orione s-a nutrit ca aspirant la vârsta de 10 ani, petrecând în mijlocul părinţilor capucini. Marele „Maestru” este însoţit de doi dintre cei mai distinşi discipoli, Sfântul Anton de Padova, iar nu în ultimul rând Sfântul Pius de Pietrelcina (Padre Pio), cu care Sfântul Alois Orione a corespondat pe timpul marilor încercări ale acestuia.

           Prezenţele pontificale sunt motivate de evenimentele majore petrecute în viaţa familiei orionine. Primul, Sfânt Pius al X-lea, este cel care conferă statutul pontifical Congregaţiei Fiilor Divinei Providenţe. Al doilea şi mult iubitul pontif, Ioan Paul al II -lea, ridică la cinstea altarelor pe Servul lui Dumnezeu, preot Alois Orione, prin beatificarea acestuia în anul 1980, respectiv, prin canonizarea din anul 2004.